1200 km pe soselele din Romania in doua zile. Doua zile am stat in masina dar a meritat pentru ca am ajuns si intr-un loc unde n-am mai fost niciodata si sunt sigur ca nici 99% dintre romani n-au calcat - la Ranca, de unde poti vedea de sus toata Romania. Frumos. Frumos, dar sentimentul care iti ramane in suflet dupa un drum prin tara nu este unul placut, este o tristete care te apasa dupa ce nu-ti poti sterge din minte imaginea miilor de pete rosii de pe sosea...
In concluzie, nu despre cum se vede tara de sus am de gand sa scriu azi. Astazi vreau sa-i intreb retoric pe cei care parasesc sute, mii de caini pe camp (sau in paduri) unde le este constiinta sau frica si iubirea de Dumnezeu pe care o invoca de cate ori bifeaza la 6/49. Cand s-au transformat in astfel de animale si nu mai au nici macar "omenia" de a merge cu ei la balta sa-i inece dupa ce tocmai au fost fatati? Care este de fapt rationamentul? Daca mergi si abandonezi puii pe camp, inseamna ca ai avut suflet si nu i-ai omorat? Asa ti-ai pastrat locul in Rai? Lasa-ma sa-ti distrug universul "omule"! Esti cu mult mai vinovat, sadic si inconstient. Ai sufletul negru si esti de doua ori mai pacatos. N-ai nici macar coaiele sa-ti asumi responsabilitatea (cateaua care a fatat sase catei este a ta, bivole, tu ai lasat-o sa se imperecheze de 4 ori anu' asta!) si crezi ca daca nu vezi cand trupul puiulului de caine aruncat de tine pe camp este strivit de rotile camioanelor esti fara de pacat precum biata fiinta care n-a ales sa se nasca in curtea ta!
Spuneam ca voi intreba retoric pentru ca sunt sigur ca nici macar daca ar sti sa citeasca si nici macar daca ar folosi internet si nici macar daca ar intelege ce scrie mai sus, "sufletistul" care abandoneaza puii de caine pe camp, tot nu s-ar recunoaste drept destinatar al "scrisorii"...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu