Grasul, chelul si ochelaristul

La scoala generala, daca bifai macar la una dintre cele trei "etichete" erai mort din punct de vedere social!

Exista grasul clasei - 120 kg la 12 ani, cu jumatate de metru mai inalt decat invatatoarea, statea mereu in ultima banca, primea bataie regulat de la golanaii de la a 8-a, din simplul motiv ca aveau in ce boxa si pentru ca el nu riposta niciodata.

Existau ochelaristii (daca aveau norc sa fie mai multi, daca nu, ochelatistul(a) clasei). "Aragaz cu patru ochi", "Chioru'", "Ciclop" etc. In majoaritatea cazurilor, un copil cuminte, care statea in prima banca (pentru a vedea la tabla) si care era preferatul invatatoarei (probabil din cauza aspectului asemanator), in acelasi timp, popularitatea in randul colegilor scazandu-i invers proportional...

Existau cheliosii (categorie din care a facut parte si autorul). In aceasta situatie se ajungea din doua motive: pedeapsa sau paduchi. Da, acei paraziti mititei care apareau inevitabil chiar si dupa o singura sesiune de joaca in compania unor "amici" bronzati si desculti. Din fericire, aceasta eticheta putea fi pierduta rapid, dupa cresterea parului, dar au existat si cazuri cand porecla a ramas pe viata...

Mai exista si eticheta "tiganu' clasei", dar aceasta discutie este ceva mai complexa pentru a fi purtata din punctul de vedere al relatiilor sociale dintre copii de gimnaziu.


Remarcati un lucru interesant: o masina "marfa" parcata pe trecerea de pietoni sau in intersectie apartine in 90% dintre cazuri unui gras, chel, ochelarist sau tigan. Pe plaja sau la cea mai scumpa terasa, vorbind tare, spund nimic si consumand cafea+limonada (in acelasi timp) sau energizant sau apa plata, veti gasi unul care este gras, chel, ochelarist sau tigan. In supermarket, impingand un carucior cu varf si tinand un telefon minuscul cu doua degete mai groase decat telefonul...

Exemplele pot continua. Nu mai are rost, sunt sigur ca ati prins ideea.

Copiii care au purtat in scoala etichetele rautacioase ale colegilor, au trecut (sper) de mult peste acele momente. Acum sunt integrati in societate, au prieteni la fel de multi (sau de putini) cum are oricare dintre fostii lor colegi, fara sa mai conteze aspectul fizic.

Cu cei care acum, adulti fiind, sunt grasii, cheliosii, ochelaristii despre care vorbeam, avem o alta discutie.
Ei poarta o burta enorma ca semn al bunastarii si invoca lipsa de antrenament (toti sunt in imaginatia lor fosti sportivi care au fost nevoiti sa abandoneze lupta pentru un titlu olimpic, mondial sau galactic din cauza unei accidentari nefericite).
Ei se rad pe cap pentru a imprumuta aspectul fizic al soldatului american (din filme), care intors in oraselul sau natal, isi salveaza toate rudele si prietenii din jugul traficantului de droguri care stapaneste nemilos in zona.
Ei poarta ochelari pentru ca citesc mult. Ei poarta ochelari pentru ca lucreaza mult la calculator. Ei poarta ochelari pentru ca ochelari se poarta daca lucrezi in corporatie multinationala, nu?