Pompier, balerina, Tarzan, doctor, fotbalist, cantareata, cowboy, actrita, tractorist - cam asa sunau raspunsurile primite din partea copiilor, "pe vremea mea". Daca pui aceeasi intrebare unui copil din Romania cam peste 15-20 de ani de cand "vremea mea" a trecut pentru ca am intrat la liceu, raspunsurile s-au diversificat cu inca cateva optiuni: Gigi, 3SE, Mutu, Minune, Irinel, Mihaela (nu cea cu Azorel, cea cu Dani), Basescu (pe vremea mea nu era voie sa aspiri chiar atat de sus), Obama, patron, Banica jr, striper, castigator 6/49...
In urma cu vreo cativa ani am fost la un interviu pentru un job: gestionar-receptioner-sofer-something pentru o firma anonima care vindea componente de calculator sau altceva. Am asteptat cateva sferturi de ora, asa cum se face, pentru a-mi dovedi capacitatea de a lucra in conditii stresante si presat de termenii limita, dupa care a venit si doamna care se ocupa cu recrutarea personalului in acea prestigioasa companie cu sediul la periferia unei capitalei europene. Dupa cateva intrebari despre experienta mea profesionala acumulata pana in acel moment (anul II de facultate sau cam asa ceva) a venit si intrebarea aceea atat de familiara urechilor unui copil de 10 ani: "ce vrei sa te faci cand vei fi mare?". Sincer, am avut in primul moment impresia ca doamna care avea aproximativ aceeasi varsta cu mine si care se ocupa de recrutari, glumeste un pic, pentru destinderea atmosferei. Nu! Nu glumea, chiar astepta un raspuns. Am spus frumos "sar'na!" si am plecat.
Dupa cativa ani, o persoana foarte draga mie s-a aflat in aceeasi situatie: un interviu pentru un job mai bun(?). Aceeasi intrebare. S-a ridicat de pe scaun si a plecat acasa.
Oare ce raspunde un "HR" la intrebarea "ce vrei sa te faci cand vei fi mare?"?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)



Un comentariu:
Domnul meu, politically correct intrebarea se pune acum "UNDE TE VEZI PESTE 10 ANI DE AICI INAINTE?"
Trimiteți un comentariu